Tradiția românească, de-a lungul a câteva secole în urmă, arată că printre cele mai de preț podoabe care înveșmântau Biserica erau piesele brodate cu migală de mâini iscusite, îmbinând armonios frumosul și utilul. Ca mărturie a simțului artistic românesc conservat cu precădere în Biserică, găsim în muzeele bisericești, în special, diferite piese de uz liturgic, cu diferite întrebuințări în cultul ortodox pline de finețe și imaginație, cu modele de broderie care simbolizează, în culorile și motivele folosite, frumusețea spirituală superioară la care aspiră sufletul creștin.
În epoca modernă, broderia ca împodobire a veșmintelor și acoperămintelor pentru Sfintele Biserici a luat o deosebită amploare datorită mijloacelor moderne și rapide cu care este realizată.
Totuși tehnica modernă computerizată nu exclude simțul artistic și estetic care ajută în fazele de proiectare și realizare.
Astfel, materialul destinat brodării este pregătit cu grijă pentru a fi brodat. Piesa brodată trece prin câteva etape până a ajunge în forma ei finală.
Materialul croit la atelierul de croitorie este simplu, fără niciun model; el ajunge pe masa din atelierul de broderie unde se fixează cu exactitate locul și coloritul în care va fi brodat. Aici imaginația și simțul estetic dau primele imagini ale broderiei care va fi realizată. Se pun semnele care marchează locul și poziția broderiei, apoi urmează acțiunea în sine când se efectueaza broderia.
Materialul se curăță apoi de inserția de hârtie, care însoțește în gherghef materialul de brodat, și de capetele de ață, apoi se calcă foarte bine. Astfel, materialul brodat pare a fi altul decât cel de la început; el poartă pe sine modele și culori care parcă însuflețesc materia și încântă ochiul, sugerând de multe ori acuratețea unei picturi frumos încondeiate cu pensonul.
În atelierul de broderie de la Mănăstirea Frumoasa se realizează deopotrivă veșminte diaconești, preoțești și arhierești (epitrahil, felon, sacos, omofor, stihar, orar, procovețe), acoperăminte bisericești pentru Sf. Masă, analog, iconostas, dvere, precum și epitafe, prapuri și alte piese cu diferite întrebuințări în uzul liturgic.
